Toate celulele sanguine provin din celule stem pluripotente hematopoetice, situate în măduva osoasă. Prin diviziuni repetate şi diferenţieri, acestea duc la formarea diverselor celule sanguine periferice, iar o parte (identice cu celulele stem) sunt reţinute de măduva osoasă formând o „bază” – un fond celular – care asigură rezervele necesare hematopoezei. Hematopoeza este procesul prin care elementele figurate ale sângelui se formează în funcţie de necesităţi. În condiţii normale se formează aproximativ 2 miliarde de celule pe zi, la nevoie chiar mai mult. Hematopoeza este dependentă de fier, proteine şi factori de maturare.
Eritrocitul are o durată de viaţă de circa 120 de zile. Valoarea constantă a numărului eritrocitelor în sânge se realizează în urma a două procese – formarea lor în măduva osoasă şi distrugerea lor de către ţesutul reticulat.
Anemia este o stare patologică, un sindrom la baza căruia stau mai multe cauze conducând la scăderea cantităţii totale de hemoglobină din organism. Anemia feriprivă se caracterizează printr-un deficit de sinteză a hemoglobinei, datorită unei cantităţi insuficiente de fier care să fie încorporat în sinteza hemului.
Fierul este necesar pentru sinteza şi funcţia hemoglobinei, mioglobinei, precum şi a altor substanţe (enzime). Cantitatea de fier din organism în condiţii normale este de aproximativ 4 g din care 65% se găseşte în hemoglobină (fierul funcţional), 4-5% este prezent în mioglobină, 1% în structura citocromilor, 0.1% este legat de transferina din plasmă (fierul circulant) şi 15-30% este sub formă de agregate reprezentând fierul de rezervă (feritină, hemosiderină) din ficat, splină sau măduvă.
Cauzele carenţelor de fier pot fi datorate pierderilor crescute (ulcere gastroduodenale, tumori gastroduodenale, colite ulceroase, eroziuni gastrice cauzate de AINS, menoragii, metroragii, sângerări repetate de intensitate redusă – exemple: epistaxis, hemoroizi) sau aportului insuficient (dieta vegetariană severă, rezecţii gastrice, pelagră, sindroame de malabsorbţie).
Fierul provenit din alimente sau cel medicamentos este menţinut în forma absorbabilă, feroasă (fier divalent) sub acţiunea acidului clorhidric din stomac. În intestinul subţire este absorbit după transformare în fier trivalent prin legarea de o globulină plasmatică – apotransferina – prin formarea complexului fier-transferină (forma de transport a fierului). Fierul legat de transferină este uşor disociabil fiind cedat cu uşurinţă fie eritroblaştilor din măduva hematoformatoare care îl utilizează pentru sinteza hemului, fie celulelor reticulo-endoteliale sau hepatocitelor (la acest nivel fierul se leagă de apoferitină şi este stocat formând complexe precum feritina – uşor mobilizabile la nevoie – sau agregate de feritină – hemosiderina – mai greu de mobilizat).
La încheierea ciclului de viaţă a eritrocitelor, fierul este recirculat, fiind preluat de sistemul reticulo-endotelial şi depozitat sub formă de feritină sau este preluat de transferină şi refolosit la nivelul măduvei osoase la sinteza hemului. O mică parte se elimină pe cale biliară.
Dieta normală zilnică conţine 8-20 mg fier, din care se absoarbe aproximativ 10%, mai mult în anemia feriprivă când rata absorbţiei creşte (15-40%).
Ca şi roluri în organism, fierul :
- intră în componenţa hemoglobinei
- intervine în lanţul respirator
- intervine în secreţia gastrică
- favorizează dezvoltarea şi menţinerea integrităţii ţesuturilor epiteliale
- intervine în apărarea antiinfecţioasă nespecifică
Ca şi alte medicamente, şi fierul poate prezenta diferite reacţii adverse. Majoritatea sunt gastrointestinale : constipaţie la doze mici, diaree la doze mari, colorarea fecalelor în negru (falsă melenă), iritaţie gastrică, greţuri. La administrare parenterală în doze mari, există riscul apariţiei hemocromatozei, care poate evolua spre ciroză hepatică. Tot la administrarea parenterală: alergie, flebită, hipotensiune, convulsii, şoc anafilactic.
De asemenea, se poate manifesta şi o intoxicaţie acută, la administrarea unor doze supramaximale. Se manifestă prin iritaţie gastrointestinală, şoc, citoliză hepatică, acidoză metabolică şi comă. Există şi un antidot : desferoxamina.
